În data 29 iunie 2014 asistam la intrarea în vigoare a noii legi privind invențiile de serviciu. Legea nr. 83/2014 a abrogat prevederile aplicabile invențiilor create de salariați, așa cum erau prevăzute de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată, și se aplică invențiilor create de un inventator individual sau de un grup de inventatori atunci când acesta (aceștia) este(sunt) salariat(ți) al(ai) unei companii.

Potrivit legi, invențiile de serviciu sunt cele rezultate din exercitarea atribuțiilor de serviciu ale inventatorului, încredințate în mod expres în cadrul contractului individual de muncă și în fișa postului sau stabilite prin alte acte obligatorii pentru inventator, care prevăd o misiune inventivă. De asemenea, aici intră și invențiile care nu rezultă dintr-o misiune inventivă, dar care au folosit baza materială a angajatorului sau date obținute din activitatea acestuia.

Ca diferență majoră față de prevederile anterioare din legea brevetelor, sub noțiunea de invenție de serviciu intra acum nu numai invențiile create pe durata contractului individual de muncă, ci și cele create pe o perioada de maximum doi ani de la încetarea acestuia, prin cunoașterea/utilizarea experienței angajatorului sau folosirea mijloacelor materiale ale angajatorului, dar și ca urmare a pregătirii și formării profesionale dobândite de inventatorul salariat prin grija și pe cheltuiala angajatorului sau prin utilizarea unor informații rezultate din activitatea angajatorului sau puse la dispoziție de acesta. La data intrării in vigoare a legii, părea dificil de realizat în practică această prevedere.

În acest context, este esențial ca angajatorul sa aibă informații complete despre activitatea noului său angajat din ultimii doi ani. Contractele individuale de muncă includ deja cel puțin o clauză de confidențialitate cu privire la informațiile primite/dobândite pe perioada angajării, sau chiar clauze de neconcurentă, acolo unde realitatea o cere, astfel încât oricare angajator să-și asigure un maximum de utilitate a noii prevederi legale. Este de înțeles că nici drepturile salariatului nu trebuie neglijate, pentru a nu îngrădi în niciun fel activitatea creatoare a acestuia prin impunerea unor obligații contractuale excesive sau prin oferirea unor remunerații suplimentare derizorii.

O altă deosebire față de vechea legislație se referă la perioada în care angajatorul va decide dacă o invenție a unui salariat se încadrează în categoria invențiilor de serviciu. Această perioadă este de patru luni, în cazul în care prin regulamentul intern al angajatorului nu se prevede un termen mai lung de la data la care inventatorul i-a prezentat invenția. Termenul anterior prevăzut de Legea privind brevetele de invenție era de numai 60 de zile.

Inventatorul salariat este îndreptățit la o remunerație, suplimentar față de salariul de bază, numai pentru invențiile de serviciu care nu rezultă dintr-o misiune inventivă, remunerație care va fi stabilita pe baza criteriilor definite în regulamentul intern al angajatorului. În vechea legislație valoarea drepturilor bănești la care era îndreptățit inventatorul salariat era stabilită pe bază de contract și nu putea fi mai mică de un anumit prag. Regulamentul de aplicare a Legii privind brevetele de invenție impunea modalitatea de calcul pe baza efectelor economice și/sau sociale, iar drepturile bănești ale angajatului nu puteau fi mai mici de 2000 de lei. Este adevărat ca vechea prevedere a generat multiple conflicte privind drepturile cuvenite angajatorului, iar prin modificarea adusă, legiuitorul a căutat să lase la nivelul companiilor mijloacele de stabilirea a remunerației suplimentare, astfel încât ambele părți să aibă un nivel mai mare de predictibilitate asupra sumelor datorate sau cuvenite, după caz.

Conform noilor prevederi legale, numai angajații persoanelor de drept public care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea vor fi îndreptățiți pentru invenția pe care au creat-o la o cotă procentuală, ce nu poate fi mai mică de 30% din valoarea venitului realizat de angajator în urma aplicării respectivei invenții.

Legea s-a dorit și se dorește în continuare să fie un instrument pentru stimularea cercetării și inovării în România, printr-o eventuală creștere a numărului de invenții create de salariații inventatori, susținuți pe plan profesional, administrativ și financiar de către angajatori.

Suntem la cinci ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 83/2014, iar statistica cererilor de brevete naționale, așa cum este publicată de autoritatea în domeniu, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, ne arată că nu există o creștere semnificativă a cererilor de brevete de invenție și/sau de modele de utilitate depuse de firmele din România, numărul de cererii depuse anual de companii private fiind mai mic de 200. Doar numărul cererilor depuse de universități și unități de cercetare a prezentat o ușoară creștere în ultimii doi ani la aproximativ 400-450 pe an, în continuare cele mai multe cereri de brevet fiind depuse de persoane fizice.

Pare ca noua lege încă nu își atinge pe deplin scopul, acela de a conduce la stimularea cercetării și dezvoltării în Romania. Statistica arată că este încă loc pentru conștientizarea valorii pe care o invenție o poate aduce unei companii private sau unei instituții de cercetare/universități, astfel încât brevetul de invenție să nu reprezinte o simplă diplomă sau un simplu punctaj pentru obținerea finanțării unui proiect a cărui finalitate nu are nicio aplicabilitate industrială încă de la început. Dacă nu este posibilă punerea în practică a soluției tehnice protejate prin brevet chiar de către titularul acestuia, se pot găsi soluții pentru cesiunea sau licențierea invenției, pentru sume rezonabile în raport cu aportul pe care aceasta în poate aduce, către antreprenori care au o altă putere și viziune economică.